Cred ca e de fapt o subcultura sportul canin in sine.. deja in cativa ani de zile cred ca in asta va consta elementul de "protectie canina". Europa loveste puternic in ce ar trebui sa fie un caine de paza si protectie prin intermediul sportului (si tot ce inseamna el) iar atunci cand apare un exemplar cu adevarat bun in protectie (caine de real

) este probabil vazut ca un potential pericol public si pus pe bara.
Momeala asta au muscat-o bine si cei de la noi din tzara si "ii dau bice" chiar daca materialul genetic (in faza lui curenta bine-nteles, pt ca trecutul arata mai bine) este asemanator cu cel al unui ursulet de plush.
Incep sa cred ca te implici in asa ceva si in timp te indragostesti de sport in sine, de faptul ca reusesti prin dresaj sa trecei de anumite "trials" si daca mai si pica diplome, nu te mai apasa aspectul genetic. Discutiile pe tema asta vor deveni treptat, lupte cu mori de vant, pt ca din nou, multora le lipseste elementul de comparatie (altfel nu-mi explic incapatzanarea de a vedea un caine mediocru ca fiind BUN).
Multi, in aria asta, iubesc sportul in sine, SPORTUL. Daca animalul sare de la cutare distanta in atentator si are impact bun si priza plina si calma,"cainele e bun"..
GRESIT! Aaa.. sau, e bun pt SPORT, asa da. Da pune un Gheorghe de-ala care are palma cat malul de la muncit pamantul sa loveasca un caine de-asta "bun", sa vezi cum se duce cainele sa incerce un Starbucks ceva..
Cand vine hotul sa te praduiasca, eventual daca stie si cu ce se mananca un caine de-asta "bun", vine cu un manson, face frumos priza, elibereaza mansonul si e fericit si cainele si hotul/hotii, corect?
M-am saturat sa spun acelasi lucru in %(*& forme.. cine stie ce vrea, aia sa primeasca.