offf... imi pare rau de Miki..
in cazul lui Ben, boala ii cuprinsese tot corpul (pielea) si venea mereu la mine si-si freca capul intre picioarele mele, avea o permanenta stare de disconfort.. si mi s-a facut mila de el. M-au certat parintii cand au aflat, ei ar fi preferat sa las lucrurile sa mearga de la sine, ca sa zic asa, dar nu suportam sa-i mai vad privirea atat de trista de pe fatza. Si acum mi se inmoaie corpul cand imi amintesc momentele "dupa", cand l-am carat in bratze.. asemenea experiente iti aduc aminte sa pretuiesti ce ai, atata timp cat ai..