Otto von Bismack

[Sandokan]

Multumeesc baieti

[Sandokan]

Revin cu cateva vesti despre Otto..si pe aceasta cale va cer si niste sfaturi. Acum 1 saptamana a venit din Canada unchiul meu impreuna cu un copil adoptat de acolo care sufera de autism.Pana aici totul normal...doar ca ce a urmat a uimit intreaga familie. Dupa cateva intalniri cu Otto copilul de 8 ani care pana atunci nu mai vorbise niciodata...l-a strigat pe Otto...iar Otto e nedesparit de copil..s-a racit foarte tare de minee .Acum unchiul meu l-ar vrea pe Otto in Canada deoarece crede ca asta il va ajuta pe copil.Ce sa fac? ma gandesc si la acel copil..daca asta e sansa lui la o viata mai buna..nu ar trebui sa fiu egoist nu?

[hora]

Cainii sunt folositi in terapii de tot felul. Se stie ca au un efect benefic mai ales asupra copiilor. Ceea ce spui tu, nu ma mira. Daca poti, fa gestul asta. Bineinteles, sa te asiguri mai intai ca Otto va avea tot ce-i trebuie, mai ales miscare. O sa vezi ce bucurie o sa simti daca starea copilului se va ameliora datorita lui Otto.

[ceaiu]

Eu m-as gandi la ce rau e mai rau:
- cum m-as simti daca as ramane fara caine
- cum m-as simti sa stiu ca as fi putut ajuta copilul si n-as fi facut-o
In ambele variante exista posibilitatea unui alt caine, dar cine are sanse mai mari sa sudeze asa o relatie, tu sau copilul bolnav?
Stiu ca acesta este un forum al cg de lucru si majoritatea aleg cateii in functie de anumite caracteristici pe care la cauta, in timp ce se spune ca e bine ca puiul sa-l aleaga pe stapan... Sa-si fi ales stapanul Otto in ultimele zile asa cum povestesti tu, sau sa fie o faza trecatoare?
Nu ar fi posibil sa-l trimiti pentru o perioada de proba intai?

[Sandokan]

Ceaiu, foarte bun comentul..acum sa raspund. M-am atasat extraordinar de Otto si nu mi-e usor sa stiu ca pleaca...dar am stat si m-am gandit....copilul asta a vorbit prima data in 8 ani...vazandu-l si interactionand cu Otto...e sansa lui la o viata normala sper...si daa....cred ca si Otto si-a ales stapanul.In legatura cu spatiul si miscarea.Are o curte si o casa mare...o padure aproape de unde sta unchiul meu....Si o sa aiba parte de foarte multe iesiri..."terapeutice" .Multumesc.

[ceaiu]

Tot respectul pentru unchiul tau, care a ales sa ajute acest copil. Un astfel de copil are cu adevarat nevoi speciale.
Acum daca aveti ceva ADN comun, decizia ta era deja luata, nu?
Majoritatea ajung sa fie mandri de cainii lor in functie de examenele luate si de alte aptitudini de paza si protectie... tu vei avea alt motiv de mandrie (mai nobil). Oricum tot caine UTILITAR se numeste, nu?

[Sandokan]

Ceaiu Otto e la mine de 1 luna si jumatate.Mi-a fost donat de catre domnu` Vali de la Bismack.Ne-am inteles bine pana la aparitia lui Albert....dar deja e nedespartit de copil...copilul vorbeste....si MERGE dupa el.As putea spune ca e o minune.Dar sunt dispus sa fac acest sacrificiu si sa renunt la Otto...stiind ca acel copil va avea sansa la o viata mai buna...cu ajutorul lui Otto.Si da...tot caine utilitar se numeste si cel ce ajuta persoane cu dizabilitati.

[ceaiu]

Mi-a fost donat de catre domnu` Vali de la Bismack

Stii cum e vorba aia la romani: Dar din dar se face! 

[Sandokan]

 

[steffy]

mi se pare minunat ceea ce faci, iti apreciez f mult gestul si puterea pe care o ai sa-l faci. Eu una nu cred ca as putea. Sper sa nu fiu judecata prea aspru  dar eu gandesc asa: cainele meu il consider copilul meu. as fi in stare sa-mi dau copilul doar pt ca alt copil a vorbit de cand l-a cunoscut?chiar daca si copilul meu ar tine la acesta ? Raspuns: clar NU!
inca odata spun: Sincer e de admirat gestul tau....privind din afara mi se pare absolut normal si corect ceea ce faci dar, daca as fi in situatia asta n-as putea s-o fac.

[Sandokan]

Steffy  e  normal din prisma ta ceea ce spui..pentru ca Tod e la tine de cand era cat o caciula de blana.Otto e la mine de 1 luna si ceva...dar odata cu venirea lui Albert si-a ales stapanul.Desi eu m-am atasat enorm de Otto cand ma uit la  manuta asta de om cata lumina are in ochi cand e in preajma lui Otto....ma face sa cred ca alaturi de caine v-a avea o viata cat de cat normala.

[ceaiu]

cainele meu il consider copilul meu. as fi in stare sa-mi dau copilul?chiar daca si copilul meu ar tine la acesta ? Raspuns: clar NU!

Nu cred ca se pune problema sa te desparti de copil atata timp cat are sub 21 ani; dar nu o sa-l poti tine cu tine toata viata: mai pleaca la facultate in alt oras (parca tu tocmai l-ai trimis la un curs pe Tod ), pleaca cu serviciul in alta tara, se casatoreste si vrea in luna de miere pe luna ...
Cum il poti opri daca vrea sa plece intr-o misiune umanitara in Africa? Ramai in continuare parintele lui, chiar daca nu e langa tine.
Oricat de convins par eu acum (privind din exterior), nu spun nici ca as putea, nici ca n-as putea, spun doar ca sper sa nu fiu pus niciodata in situatia in care e Sandokan.

[prototype]

mi se pare minunat ceea ce faci, iti apreciez f mult gestul si puterea pe care o ai sa-l faci. Eu una nu cred ca as putea. Sper sa nu fiu judecata prea aspru  dar eu gandesc asa: cainele meu il consider copilul meu. as fi in stare sa-mi dau copilul doar pt ca alt copil a vorbit de cand l-a cunoscut?chiar daca si copilul meu ar tine la acesta ? Raspuns: clar NU!
inca odata spun: Sincer e de admirat gestul tau....privind din afara mi se pare absolut normal si corect ceea ce faci dar, daca as fi in situatia asta n-as putea s-o fac.

Nu se poate totusi asemana un copil cu un caine.


@Sandokan: ai face un gest frumos daca i-ai da copilului cainele.

[Sandokan]

Prototype -> Crede-ma...daca ai vedea cata lumina a adus Otto in ochii puiului asta de om .Mi-e greu sa stiu ca-mi pleaca baiatu..dar ma consolez ca e pentru o cauza nobila...si parca imi mai trece.

[Sandokan]

Ieri, Otto  plecat pe meleaguri indepartate.Nu a fost prea mult timp la mine dar  m-am atasat foarte mult de el...la plecare nicii nu  privit inapoi...mergea langa caruciorul copilului.... dar ma consolez cu gandu ca eu un copil sanatos...am putut face o chestie MINORA ..in ajutorul cuiva care este in suferinta... Dupa moarte primului pui Luca...iar acum cu plecare lui Otto pentru a salva o viata...stau si ma intreb. Oare nu sunt eu facut sa am un caine? de ce-> pentru ca , cat au fost la mine le=am oferit tot ce-i mai bun...doar sa-i stiu fericiti..si totusi? Unde gresesc?