pe mine m-a muscat pe taicamiu la muscat... etc
Probabil asta se datoreaza faptului ca a ajuns la voi mai tarziu, nu de mic. Dar lucrand cu el, sunt sigura ca totul va fi ok. Intotdeauna am preferat cainii dominanti! Pentru mine, sunt caini adevarati.
Tara este extrem de dominanta, dar nu cu familia (o avem de cand avea 2 luni jumatate). Cu noi este un inger. Cu cainii are o atitudine dominanta si cu alti oameni. Dar si aici depinde de om/caine. Daca spre exemplu ne intalnim cu o persoana pe care n-a mai vazut-o pana acum, daca respectivul om nu da semne de teama si adopta o pozitie relaxata dar ferma si o ignora, nu are treaba cu el, dar nu-l scapa din priviri. Daca, din contra, da semne de neliniste si nesiguranta, parca mai tare vrea sa ajunga la el si nu-i da pace.
Cu cainii de cand o stiu, de la varste fragede, a fost tare dominanta. Cu femelele, deja de pe la varsta de 6 luni dadea semne ca nu se va intelege. Cu masculii se intelege bine, cata vreme nu o deranjeaza/sacaie cu ceva.
Daca avem de-a face cu un caine mai sperios/temator, din start nu o las, fiindca isi arata "muschii" pe el. Daca avem de-a face cu un caine cel putin la fel de dominant ca si ea, iarasi n-o las, ca nu renunta nici in ruptul capului si cred ca de cate ori ar fi nevoie, de atatea ori si-ar disputa "sefia".