Istoric Ciobanesc German

 

       Chiar daca standardul oficial al rasei este unul singur, totusi pe plan mondial exista doua populatii de Ciobanesc German, fapt atestat si de Presedintele S.V. (clubul german al rasei), domnul Peter Messler in raportul sau anual din 2002. Cele doua populatii sunt constituite din liniile de lucru (leistungszucht) si liniile de frumusete (hochzucht). Exista diferente vizibile intre cele doua tipuri atat din punct de vedere al anatomiei precum si din punct de vedere al aptitudinilor de lucru (instincte). Inclusiv, “constructia” genetica este diferita. In pedigree-ele Ciobanestilor Germani de lucru rar intalnim caini de frumusete si in pedigree-ele Ciobanestilor Germani de frumusete rar se intalnesc caini de lucru. Prin acest articol vom incerca sa oferim cateva informatii astfel incat iubitorii rasei sa-si faca un tablou cat mai clar asupra celei mai indragite rase canine de pe mapamond.

       Inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial populatia Ciobanescului German era una singura si selectionata pentru a indeplini o singura cerinta, anume utilitatea. Ciobanescul German a fost creat incepand cu a doua jumatate a sec. XIX din doua tipuri de caini de stana si anume un tip din zona muntoasa (Wurtemberg) si unul din zona de campie (Thuringia). Cei din zona de munte se caracterizau prin masivitate, cu par lung si cap masiv foarte puternic, iar cei din zona de campie erau mai usori, cu urechi drepte ,par scurt spre semilung si in mare parte de culoare cenusie. Combinand cele doua tipuri s-a nascut  cea mai raspandita rasa de pe mapamond, Ciobanescul German.
       Max von Stephanitz, supranumit si “parintele” rasei si-a dorit sa creeze o rasa  utilitara universala in primul rand pentru a putea fi de folos autoritatilor. Poate si faptul ca acesta era ofiter de cavalerie l-a determinat sa priveasca viitoarea rasa 100% numai din punct de vedere utilitar, in mod special drept caine in folosul armatei. Astfel domnul Stephanitz in anul 1899 l-a cumparat pe Hector Linksrhein realizand ca acest caine se apropie cel mai mult de cerintele sale. Dupa ce il va reboteza in Horand von Grafrath, acesta il va inscrie in Cartea de Origine, fiind primul Ciobanesc German inscris. Horand se caracteriza printr-o talie nu foarte mare (inaltime 60-61 cm; greutate 25 kg), cu parul mai scurt si roba gri. Horand a stat la baza formarii rasei, acesta apropiindu-se mai mult de tipul Thuringe, un caine mai usor, agil ,extrem de vigilent. De fapt Horand a stat si la baza elaborarii primului standard al rasei (28 Septembrie 1899).
       Chiar daca cele doua razboaie mondiale au reprezentat momente de mare tragedie pentru toate natiunile lumii, totusi pentru Ciobanescul German perioada respectiva a fost o perioada benefica pentru a-si dovedi calitatile deosebite de caine utilitar, acesta fiind utilizat in mod principal de catre armata drept caine sanitar, curier, de paza sau patrulare. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial Europa a fost divizata in doua parti, inclusiv Germania. Astfel populatia de Ciobanesc German a fost separata si “inchisa” din punct de vedere al reproductiei si al conceptului de selectie. Datorita restrictiilor privind trecerea frontierei instituite de Cortina de Fier, selectia si reproductia Ciobanescului German a fost influentata in mare masura datorita faptului ca, crescatorii din Est nu puteau avea acces la reproducatorii din Vest si invers, cei din Vest nu aveau acces la reproducatorii din Est, astfel incat sa se realizeze monte care poate daca ar fi fost efectuate ar fi avut un rol benefic asupra rasei. La fel si politica privind rasa a fost diferita de la un bloc la altul. Blocul de Vest constituit din state capitaliste, democratice precum Germania, Italia, Franta si Olanda, tari unde miscarea de Ciobanesc German era coordonata de catre asociatiile chinologice sau cluburile de rasa. Aceste entitati chinologice erau formate din crescatori sau pasionati ai rasei si functionau dupa regulamente proprii, unde influenta statului nu se regasea si Blocul de Est, format din tarile comuniste, unde statul dirija selectia rasei in mod special prin armata sau organe de partid special create. Datorita faptului ca guvernele comuniste doreau intarirea granitelor la maxim pe principiul “nu intra nimeni, nu iese nimeni” si totodata intarirea autoritatilor statului respectiv, militia, armata, serviciile de securitate si-au orientat selectia 100% pe obtinerea unui tip de caine de serviciu si mai putin pentru sport sau expozitii de frumusete. De fapt pana la caderea Cortinei de Fier in Blocul de Est si in mod principal in Cehoslovacia nu existau linii de frumusete. Ca si in perioada celor doua razboaie mondiale si perioada comunista, chiar daca a fost neagra pentru populatia tarilor comuniste totusi pentru rasa Ciobanesc German a fost o perioada fasta intrucat aceasta a fost folosita numai in scop utilitar, dovedind inca odata calitatile de lucru deosebite. In tarile comuniste care aveau cea mai activa miscare in legatura cu rasa Ciobanesc German, respectiv D.D.R. si Cehoslovacia s-a creat in aproape 40 de ani de selectie stricta pe considerente de caracter cel mai performant Ciobanesc German de lucru, apreciat si cautat si in zilele noastre in mod special de catre autoritati. In estul Europei s-a facut timp de 40 de ani selectia Ciobanescului German respectand cerintele creatorului rasei, Max von Stephanitz si anume acelea ca rasa sa ramana o rasa de lucru. Pentru multe generatii in Blocul de Est, cainii erau selectati pentru serviciu. Nu exista o alta folosinta. Acesti caini se caracterizau prin osatura groasa, cap puternic, linia spatelui dreapta, umerii largi, culori cat mai inchise, ageritate si instinct de aparare foarte dezvoltate. Acestia nu trebuiau sa depinda in totalitate de handler, trebuind in anumite situatii sa se descurce pe cont propriu. Cainii din D.D.R. si cei din Cehioslovacia au fost “amestecati” cu succes pentru ca s-au cautat aceleasi caracteristici. Un adevarat Ciobanesc German “made in Est” isi pazea stapanul din instinct si nu datorita unor indelungi sedinte de dresaj.

Ciobanescul German in DDR.

       Incepand cu 7 Octombrie 1949 D.D.R. exista oficial pe harta politica a lumii. Tara era guvernata de catre o conducere comunista si bineinteles ca gandirea libera, inclusiv in domeniul chinologic luase sfarsit. Conducerea autoritara a “Verein fur Deutsche Schaeferhund”(SV) luase si ea sfarsit odata cu acest moment. Din 1949 si pana in 1959 cresterea Ciobanescului German se afla sub controlul “Spezial Gemeinschaft Deutsche Schaeferhunde’’(SZG), care la randul ei, se afla sub autoritatea “Gegenseitige Bauernhilfe”(VdgB). Din 1959 conducerea fiind preluata de catre “Gesellschaft fur Sport und Technik’’(GST). Preluarea conducerii de catre GST a mers mana in mana  cu un asalt al politiei asupra comandamentelor SZG, confiscand intreaga baza de date a pedigree-elor precum si administrarea financiara. Pedigree-ele, din acel moment, erau toate inmanate central pentru toate rasele. GST a stat la conducerea SZG pentru mai mult de 6 ani. Pe data de 30 Septembrie 1969, GST a dat gestionarea raselor de lucru in sarcina unei noi structuri si anume Sektion Dienst und Gebrauchshund Wesen(SDG). SDG era foarte interesat de rasa Ciobanesc German datorita caracterului sau deosebit pentru munca. SDG urmarea cresterea cainilor caracteristici bine dresati care puteau fi folositi pentru trupele armate ale D.D.D.R, politie, serviciile statale, patrula de frontiera. De asemenea era important exportul catre natiunile prietene din Blocul Comunist. Sectiunea SDG efectua inspectarea si inregistrarea cresterii Ciobanescului German stabilind urmatoarele scopuri :

     -Cresterea cainilor temperamentali, cu caracter puternic, cu ageritate buna, care au un instinct bun de lucru si sunt usor de dresat.

     -Cresterea cainilor sanatosi si uzabili, care vor atinge o varsta buna, sa aiba constitutie buna, sa fie fertili si sa aibe putine dezavantaje ereditare.

     -Cresterea cainilor bine conturati, cu pigmentatie buna.

     -Cresterea numai a exemplarelor cu certificate de reproducere obtinute prin competitie.

     -Numai cainii fara probleme de HD (displazie) aveau voie sa fie reprodusi (nu se accepta a-fast normal sau a-noch zugelassen.)
 

Dupa un an, crescatorul cu cateaua cu pui (excluzand cateii exportati) trebuia sa se prezinte la inspectie. Aceasta era o cerinta obligatorie pentru obtinerea pedigree-elor pentru catei .Cainii erau analizati pe baza : pozitia urechilor, muscatura, temperament si (in cazul masculilor) prezenta testicolelor, blana, aspectul general al cainilor si prezenta unui document care sa ateste rezultatul HD.(testul de displazie). Rezultatele acestei analize erau adaugate la valoarea de crestere a catelei, dar mai ales a masculului. Aceste informatii erau periodic publicate crescatorilor, prin intermediul cluburilor locale. Aceasta facea posibil pentru un crescator sa cunoasca detaliile unui caine in ceea ce priveste numarul de descendenti si posibilele dezavantaje. Inspectii comparabile mai erau, de pilda, in cresterea cabalinelor.
Existau 2 inspectii in privinta cresterii:
     -ZTP (Zucht Tauchlichkeits Prufung), pentru.cainii pana la varsta de 24 luni. Aceasta inspectie era valida pe perioada a 2 ani.
     -KORUNG’, aceasta era valida pe perioada de 3 ani dupa prima inspectie.

Trasatura principala a acestor inspectii era clar imprimata in cerinta ca exemplarul sa aibe caracter bun, ageritate si duritate care erau inspectate de “Wesens-beurteiler’’(dresor inspector). In cartile de inspectie se recomanda selectarea duritatii si ageritatii native. In cartea “Korrichter’’ scrisa in 1979, Werner Dalm spunea: “Cainii duri descrisi in scopul de crestere sunt reprezentati in aproximativ egala masura ca fiind caini utilitari. Este nesatisfacator faptul ca numarul acestor caini a descrescut comparativ cu anul 1971 si sunt chiar mai putini decat minimul de caini utilitari din 1976-1977.”

Cainii patrulei de frontiera.

       In 1946 Uniunea Sovietica a format Grenzschutz Polizei (Politia de frontiera). Aceasta unitate era responsabila de paza a 1378 km de granita si a 165 km din Zidul Berlinului. Unitatea cuprindea 3000 de militari si era impartita in batalioane unde erau alocati aproximativ 100-160 de caini. Cainii alesi pentru acest serviciu erau atletici, cu linii drepte si o imagine mare si intimidanta, cu cap mare, umeri lati si piept mare. Conducatorul echipei canine era responsabil cu ingrijirea si antrenarea cainilor de patrula si a conductorilor acestora. 50% din antrenament era efectuat noaptea, in vederea executarii exercitiilor nocturne. Conductorii aveau pregatire pe 3 nivele. Nivelul 1, cel mai inalt, iar nivelul 3 consta in cunostinte de baza. Ei purtau insigne pe uniforma, care indica nivelul de pregatire. Grenztruppen si cainii lor monitorizau campuri minate, garduri graniceresti si puncte de control. De asemenea au fost create trasee canine de-a lungul granitei. Un traseu masura in jur de 5 km. Traseele canine alcatuiau aproximativ 97 km de granite ceea ce implica folosirea a aproximativ 1000 de caini. Numai in Berlin existau 200-250 de trasee canine. Traseul canin consta in folosirea unui caine a carui lesa era atasata de un cablu fix. In afara de traseele canine ei mai erau folositi si pentru urma sau pentru atac. Politia de frontiera de asemenea forma un grup special de caini pentru cautarea dezertorilor in locuri mari precum cladiri, paduri sau campii.
       In 1989 granita s-a redeschis iar Grenztruppen a incetat official sa existe cu data de 1 Iulie 1990, cainii fiind vanduti, eutanasiati sau abandonati. Astazi mai exista un nr. mic de crescatori de caini D.D.R. in toata lumea. Cainii de patrula de tip D.D.R. nu mai exista, dar curajul lor imens, loialitatea, abilitatile de lucru si devotamentul fata de stapan au supravietuit in timp.

Ciobanescul German in Cehoslovacia.
 Inainte de 1956.

       Liniile de sange ale Ciobanestilor Germani cehesti au multa influenta din partea liniilor de sange ale Ciobanestilor Germani din Germania. La inceput, la scurt timp dupa ce Max von Stephanitz a pus bazele rasei Ciobanesc German, cehii au inceput sa importe caini de la germani pentru a imbunatati liniile  cehesti prin incrucisarea celor doua tipuri de caini. Multi dintre cainii nativi ai cehilor aveau multe in comun cu Ciobanescul German din Sudul Germaniei, la vremea respectiva mai mici si mai usori ca si constructie dar putin mai iuti si mai duri.
       In 1923, campionul Cehoslovaciei a fost Klodo vom Boxberg. Pe Stephanitz incepuse sa-l ingrijoreze faptul ca Ciobanestii Germani din Germania deveneau prea scunzi sau prea inalti, cu spatele prea incovoiat si isi pierdeau din fluiditatea miscarii. Domnul Stephanitz a studiat rezultatele competitiei si inaintea desfasurarii competitiei din 1925 el a luat o decizie. L-a numit pe Klodo vom Boxberg noul campion al anului 1925. Acest caine avea sa fie folosit in formarea standardului pentru generatiile urmatoare de Ciobanesc German. Liniile cehoslovace au fost influentate puternic de cele germane prin anii 1930  si cu o influenta foarte mica a ciobanestilor nativ cehi  in cresterea cainilor din Germania. Unii crescatori au adaugat la liniile lor folosind masculi din Germania in timp ce altii au continuat sa foloseasca strict masculi din liniile cehesti native. La caderea Cortinei de Fier, devenise mai greu de obtinut masculi din Germania de Vest si mai usor din cea de Est .

Dupa 1956.
Cainii de patrula a Politiei de Frontiera
.

       Cresterea Ciobanescului German in Cehoslovacia anilor de dupa 1956 era focalizata strict pe promovarea cainilor de serviciu si de lucru. Aceasta crestere a fost concentrata in mod deosebit intr-o anume canisa, detinuta de armata Cehoslovaca : z Pohranicni Straze(patrula granicereasca). Cainii din cadrul acestei canise trebuiau sa protejeze soldatii cand acestia erau atacati de persoane care incercau sa treaca granita ilegal. De asemenea ei trebuiau sa-i opreasca pe cei care incercau sa fuga din escorta. In 1956, patrula granicereasca detinea trei puncte de crestere in Domazlice, Libejovice si Prackovice; in acest fel asigurandu-se in mod constant stocul si selectia de caini de serviciu. Fiecare din aceste puncte de crestere era situat la o baza de patrula si era tratat ca proiect de siguranta nationala primordial. Numai membrii angajati si persoane autorizate aveau acces in incinta. Femelele de reproductie erau active in lucru .Repausul il aveau doar atunci cand aveau pui. Staff-ul era alcatuit din dresori, medici veterinari, crescatori experti si muncitori in crescatorie. Odata dresati, cainii formati in Pohranicni Straze erau folositi in mod principal pentru patrularea granitei cu Germania si Austria, pentru prevenirea trecerilor ilegale din Cehioslovacia si alte tari estice catre Vest. Se estima ca zilnic pe toata frontiera Cehoslovaca erau prinse cu ajutorul cainilor de patrula aproximativ 30 de persoane care incercau sa treaca fraudulos frontiera. Fiecare reproducator era testat si trebuia sa puna in practica abilitatile de lucru. Programul de crestere era inchis pentru cei din afara crescatoriei sau pentru alte linii sanguine. Pedigree-ele cainilor din canisa z Pohranicni Straze sunt recunoscute si de Asociatia Chinologica din Cehia.
       In 1960 s-a creat o organizatie numita Zvazarm, ce avea ca scop infiintarea si sustinerea unor cluburi de dresaj si totodata promovarea liniilor de lucru. De fapt prin aceste cluburi se promova dresajul in randul persoanelor civile iar in cazul unui conflict national cainii dresati in aceste cluburi erau luati de catre armata si folositi de soldati. Totusi Zvazarm a avut o mare influenta in dezvoltarea dresajului in Cehoslovacia, lucru recunoscut deoarece scoala de dresaj ceha si slovaca din zilele noastre are radacini in fostele cluburi sustinute de catre organizatia respectiva. Astazi canisa z Pohranicni Straze nu mai exista si odata cu ea s-a stins conceptul de selectie care a facut-o celebra. Politia ceha produce caini de serviciu sub afixul “od Policie CR. Kennel”.

Ciobanescul German de lucru in Romania.

       In Romania pana in anul 1989 au existat in mare parte numai Ciobanesti Germani din linii de lucru din Est. Acestia au patruns masiv incepand cu anul 1950 prin intermediul celor doua scoli de dresaj ale Ministerului de Interne, respectiv scoala de la Sibiu si scoala de la Ciorani (jud .Prahova). Ambele scoli au fost populate cu caini adusi din Cehoslovacia si respectiv D.D.R. Modelul de selectie semana oarecum cu modelul Pohranicni. Reproductia se desfasura in cadrul scolii. La fel ca si in canisa z Pohranicni Straze, accesul era limitat datorita faptului ca erau unitati sub regim militar. La Sibiu cainii erau dresati  de catre subofiterii de militie sau de catre soldatii din cadrul Trupelor de Securitate dupa care plecau deservind  structurile M.I.-ului din teritoriu . La Ciorani cainii erau crescuti pana la un an in cadrul scolii si apoi preluati si dresati de catre soldatii din Trupele de Graniceri .Acestia erau repartizati apoi pe frontiera tarii si faceau aceeasi munca pe care o faceau si cainii din cadrul canisei z Pohranicni Straze, respectiv patrulare aparand soldatii de eventualele atacuri din partea infractorilor. La nivelul fiecarei scoli se afla un registru genealogic numit COCS - Cartea de Origine, Crestere si Selectie.
Din pacate pedigree-ele cainilor ce proveneau din cadrul celor doua scoli nu erau recunoscute de catre Asociatia Chinologica Romana asa cum era “modelul” in Cehoslovacia . Din respectivele canise precum si de la subunitatile din teritoriu au fost substituiti catei de-a lungul timpului si astfel caini din liniile respective au ajuns si in curtile oamenilor, caini cunoscuti sub denumirea populara de “caine lup”.
       Pana in 1990 cele doua canise (Sibiu,Ciorani) aveau un efectiv de aproximativ 2000 de caini. Populatia respectiva avea aceleasi caracteristici ca si cainii din D.D.R. si Cehoslovacia, fiind foarte buni caini de serviciu. Din pacate din populatia respectiva nu mai exista aproape nimic deoarece canisa de la Ciorani si-a incetat activitatea incepand cu luna Noiembrie a anului 2005 iar efectivul de caini existent la aceea vreme s-a “pierdut” la subunitatile din teritoriu nemaifiind folositi la reproductie, iar efectivul de la Sibiu s-a “degradat” treptat deoarece dupa anii ‘90 nu s-au mai facut importuri de reproducatori, fiind achizitionati caini de pe piata interna, din linii de frumusete ; acestia neindeplinind in totalitate calitatile unui adevarat caine de serviciu. Totusi specialistii din cadrul scolii fac eforturi pentru reintroducerea Ciobanestilor Germani din linii de lucru, in sensul ca au trecut la achizitia, incepand cu anul 2008, a unor exemplare cu bagaj genetic foarte valoros. Incepand cu anul 2005, Ciobanestii Germani din linii de lucru au inceput sa castige tot mai multi fani si in randul persoanelor civile in mod deosebit in randul pasionatilor de dresaj.
Astfel s-au realizat importuri din tari cunoscute, ca tari cu traditie in cresterea Ciobanestilor Germani de lucru cum ar fi Germania, Cehia,Slovacia. Prin cresterea inchisa(controlata) practicata in fosta D.D.R. si Cehoslovacia ni s-a oferit ocazia sa conservam Ciobanescul German in forma sa cea mai apropiata de standardele stabilite de parintele rasei; cu instinctul lor de aparare puternic, abilitatile de cautare, temperament si structura solida.

Vestul Europei.

Vest - germanii au pus intotdeauna mult accent pe Schutzhund. Schutzhund initial a fost un examen ce cuprindea 3 probe si avea ca scop testarea cainilor in privinta aptitudinilor de lucru. Dupa anii ‘50, Schutzhund a devenit o adevarata competitie iar selectia Ciobanestilor Germani din linii de lucru a fost puternic influentata de acest fapt. Cainii erau munciti pe stadioane, nu in conditii reale, de serviciu. In astfel de competitii cainele nu trebuia sa gandeasca pentru el ci sa raspunda in totalitate la comenzile handlerului. Pentru a fi bine plasat in astfel de competitii cainele trebuia sa lucreze deprinderile cu precizie si dinamic. De aceea cainii din linii de lucru din Vest erau diferiti de cei din Est. Acestia erau inzestrati cu instinct de lucru extrem dar si cu multa docilitate pentru a putea fi controlati cu usurinta. Pentru un caine de Schutzhund nu era bine sa fie prea independent sau prea agresiv deoarece asta il putea face sa piarda puncte. Foarte mult din dresajul pentru Schutzhund se baza pe instinctul de prada. Osatura acestor caini nu era la fel de masiva ca acelor din Est. Un caine prea masiv ar fi pierdut din dinamism si ar fi dus la pierderea de puncte.  De aceea cainii de lucru din Vest sunt considerati mult mai potriviti pentru dresajul sportiv decat pentru dresajul utilitar real in mod special patrulare sau paza.
 

Care va fi viitorul cainilor de lucru?

       Viitorul nu cred ca poate fi greu de intuit. Cortina de Fier a determinat cresterea inchisa a Ciobanescului German, creandu-se doua tipuri de Ciobanesc German de lucru, cu diferente intre ele nu foarte majore. Ridicarea Cortinei de Fier a facut ca libera circulatie sa influenteze cresterea Ciobanescului German in sensul ca accesul la reproducatori se face cu mai multa usurinta. Realitatea arata ca independenta crescatorilor in selectie a dus la “combinatii” intre liniile din Est si cele din Vest. Un lucru deloc nociv pentru rasa deoarece ambele tipuri au calitati de lucru deosebite.  Totusi si in selectia liniilor de lucru exista concepte diferite. Astazi exista crescatori care raman fideli conceptului Estic si vor selectiona caini mai mult pentru munca reala si mai putin pentru sport, dar exista si crescatori care fac un scop in sine in a selectiona caini mai mult pentru dresajul sportiv. Indiferent de concept, important este ca, crescatorii si fanii liniilor de lucru selectioneaza aceasta rasa extraordinara pe considerente de caracter si mai putin pe considerente de frumusete asigurand astfel conservarea si imbunatatirea aptitudinilor cel fac sa fie supranumit “regele cainilor utilitari”.
 

       Autor: Canisa Zimbris

   sus

<< articolul precedent   |    articolul urmator  >>

© 2014 Canisa Zimbris