Interviu cu Koos Hassing - canisa ‘van Tiekerhook’ (Partea a III-a)

 

       Este lucru stiut ca luand in considerare certificatul de lucru, urmatorul obstacol pe traseul imbunatatirii rasei este examenul de selectie. Dar dezbate cineva acest aspect? Datorita faptului ca lumea a inceput sa se ingrijoreze cu privirea la valoarea scazuta a abilitatilor de lucru a cainilor din liniile de frumusete, regulile examenului de selectie au fost ajustate cu cativa ani in urma. Cainii trebuiau condusi fara lesa, trebuiau sa lase la comanda, sa pazeasca, etc. Acest lucru suna foarte promitator! Dar in practica, multi arbitrii de lucru au interpretat si aplicat regulile mult mai diferit, functie de standardele lor. Cu alte cuvinte, ei au facut ceea ce au facut intotdeauna, iar aici lucrurile au luat-o razna.

       Regulile exista pentru a fi urmate. Sau daca nu, care este scopul lor? Sunteti de acord? In cadrul examenelor de selectie cainii trebuie examinati in mod repetat pentru elemente cruciale in vederea prezervarii rasei. Pur si simplu nu este de admis ca la un examen de selectie, la care personal am fost de fata, cainii sa lase de 2 ori mansonul in faza de presiune si au re-muscat cu ajutorul atentatorului, iar cainii respectivi sa obtina “TSB (temperament) pronuntat”! Iar acesta nu a fost un incident izolat! Arbitrul respectiv a mentionat ca acei caini totusi si-au aratat valoarea sub ochii unui arbitru de lucru. Altfel cum ar fi putut obtine titlul? Atentatorul care a ajutat acesti caini cu atentie a fost laudat. Din pacate, acest atentator a dovedit ca putea efectua lucrul si altfel. Dar este pacat ca totusi si-a facut treaba in acel fel, sau poate a fost fortat sa lucreze in asa maniera. Daca nu, este foarte probabil ca nu va mai fi vazut in viitorul apropiat! In timpul acestui examen de selectie s-au putut observa doua reactii diferite pe marginea terenului. In ce ma priveste, era clar ca regulile erau nerespectate in mod grosolan. Dar indiferent de opinia mea, rezultatul a constat in multe chipuri zambitoare pe marginea terenului. Iar unul din caini obtinuse dreptul de monta, mai ales ca una din femele fusese deja montata cu un caine cotat “V” (excelent).

       Urmatoarea etapa pe aceasta panta lunecoasa este ca acel caine s-a aratat afectat in timpul testului cu arma de foc. Acceptam asa ceva pentru ca animalul a fost evaluat de un arbitru de lucru? Gresit! Gresit si din nou, gresit! Dar cine poate critica un arbitru sau sa il traga la raspundere? Din punctul meu de vedere, si am vazut asta des, este gresit ca membrii bordurilor de conducere isi pastreaza pozitia de-a lungul mai multor ani. Oricare din colegii din bransa nu ar accepta aceasta pentru ei insisi. Dar in practica vedem ca totusi acest lucru este acceptat. Cand ma gandesc la toate aceste lucruri, ajung la concluzia ca multi din cei descrisi mai sus au dus lucrurile la declinul Ciobanescului German ca si caine utilitar. Sunt si am fost intotdeauna de parere ca trebuie sa imbunatatim structura de conducere a cluburilor intern, dar in maniera democratica si in baza unei adevarate majoritati.

       Daca acest lucru nu poate fi realizat, atunci membrii se vad fortati sa ia initiativa cum e cazul celor de la RSV2000. In loc sa criticam o astfel de initiativa este mai bine sa ne implicam in dialoguri si sa vedem ce teren comun poate fi atins. Sper, pentru viitorul Ciobanescului German, ca oamenii nu vor lasa usor lucrurile datorita unora din lucrurile mentionate mai sus de mine, sau mai rau, sa renunte la Ciobanescul German. In momentul de fata avem nevoie de fiecare membru. Dar daca luam in considerare membrul ca individ, trebuie sa retinem ca el trebuie ascultat. Cine va primi aceasta provocare?

       Cu salutari in sport (canin),
         Koos Hassing.


Traducere si adaptare: Canisa Zimbris
Articol tradus si postat cu acordul Dnului Koos Hassing

   sus

<< articolul precedent   |   articolul urmator  >>

© 2014 Canisa Zimbris