Interviu cu Koos Hassing - canisa ‘van Tiekerhook’ (Partea I)

 

       Organizatiile si cluburile sportive care se respecta au ca tinta continuitatea si progresul in acord cu ctatuturile lor. Asta se datoreaza faptului ca dorim ca sportul si hobby-urile noastre sa fie continuate de succesorii nostri. In cazul nostru asta inseamna, in cel mai larg sens al cuvantului, activitatea din timpul liber petrecut cu Ciobanescul German si calitatile sale de lucru recunoscute mondial. Acum suntem nevoiti sa cerem socoteala cu privire la subiectul in discutie, reprezentantilor de top, precum si cei mai putin importanti, ai organizatiilor corespunzatoare. Ei trebuie sa arate ca vor si sunt pregatiti sa ia decizii importante atunci cand e necesar, spre binele si existenta acestei rase. Fondatorul rasei nu a facut degeaba aceasta afirmatie: “Asigurati-va ca Ciobanescul meu ramane un caine de lucru, pentru ca am muncit greu la asta, toata viata mea!” Multe situatii sunt in mod implicit rezultatele schimbarilor sociale, dar principiile trebuie sa ramana aceleasi sau altfel spus, scopul trebuie sa ramana neschimbat. Iar acest lucru cere o analiza atenta.

       Poate veti intreba, de ce acest preludiu? Vineri seara, dupa proba de curaj din cadrul “Hauptzuchtschau” in Ulm, am primit un telefon alarmant de la un prieten in domeniu care era la fata locului si care mi-a spus ca multi caini titrati cu SchH 2 si chiar SchH 3 nu au trecut de proba de protectie (curaj). Duminica seara am facut un calcul din care a reiesit ca 63 masculi si 49 femele au ratat proba respectiva. Mai mult, vorbim de caini cu clasa de selectie 1 care au primit calificativul de “TSB pronuntat” in cadrul examenului de selectie. Nu cred ca numarul cainilor care au esuat a mai fost atat de mare in trecut. Din informatiile mele am tras concluzia ca poate stilul de lucru la protectie a fost ceva mai dur dar nu cu mult mai dur ca in anii precedenti. Ba chiar mi s-a mai spus ca daca agitatorul ar fi fost mai consistent in lucrul sau, mai multi caini ar fi ratat proba. Diferentele in lucru, dintre cainii din linii de frumusete si cei din linii de lucru, au fost mari. Ok, poate asta nu inseamna mare lucru, dar accentueaza in mod clar cat de mari sunt diferentele.

       Cu doar cativa ani in urma, am fost personal martor la modul in care se lucreaza in cadrul probei de protectie la Campionatul Mondial (Hauptzuchtschau). Am tras concluzia ca o parte din cainii analizati se incadrau la “coada” termenului “pronuntat” iar in unele cazuri, mai “jos” de-atat. Unii caini care au lasat mansonul (nu au avut priza fixa) in atacul agitatorului, au obtinut calificative inalte oricum pentru a ramane in competitie. In unele cazuri, aparent modul in care cainii preveneau atacul (se doreste o muscatura energica) era de importanta secundara. Clar ca unele lucruri s-au imbunatatit intr-o oarecare masura, dar cineva trebuie sa spuna lucrurilor pe nume. Se pare ca cei din conducerea S.V. (Clubul German), care au ajuns acolo prin circumstante politice, au ales aceasta cale, iar toata lumea pare sa fie OK cu asta. Pe baza acestui lucru un necunoscator ar crede ca publicul larg este multumit cu asa ceva. Deci sa-i dam bataie. In opinia mea, aceasta nu poate fi solutia corecta. Miscarea in aceasta directie a devenit vizibila inca de acum cativa ani. Dar este exact ca si cum ai analiza afacerile cuiva, este respins in societate si politic si nu se poate mentiona o imbunatatire semnificativa. Asta ma aduce inapoi la inceputul mesajului meu, conservarea rasei. Deci daca analizam ceea ce s-a intamplat si, as vrea sa fac asta in sensul cel mai larg al cuvantului, nu e nevoie de studii superioare ca sa poti trage anumite concluzii. Scopurile propuse prin toate cele mentionate cu privire la evaluarea rasei prin standard si examene de lucru sunt foarte clare ca si afirmatii. Nimeni nu poate contrazice aceasta. Dar dupa parerea mea problemele apar cand se pune in discutie partea scrisa a standardului in practica si interpretarea acesteia.

Reteaua. Cei care reprezinta reteaua (grupul) de oameni responsabili de asigurarea conservarii cainelui Ciobanesc German sunt primii la care trebuie sa ne uitam.
     - Membrii bordului Olandez cum ar fi cei responsabili cu chinologia si dresajul
     - Crescatorii
     - Arbitrii de lucru
     - Arbitrii de selectie (Körmeister)
In mod natural, exista si ramuri secundare ale acestei retele (cum ar fi dresorii si altii). Dar as vrea sa ma limitez la a vorbi despre grupul principal. Sunt convins lipsa interesului pt conservarea rasei, din partea conducerii.

Bordul de conducere. In documentele statuare scopul cresterii si acaracteristicile rasei sunt definite clar. De-a lungul mai multor decenii, anumite caracteristici individuale au fost indepartate, dar principiile de baza nu au fost afectate. Lucrurile au ramas neschimbate pe hartie; din cand in cand anumite aspecte au fost schimbate iar unele chiar imbunatatite putin. Aproape in mod automat mintea mea pleaca la acele vremuri cand fratii Martin si-au folosit influenta ca si membrii S.V. / membrii ai bordului SV / arbitrii S.V, pentru a-si “crea” propriul Ciobanesc German. In opiniea mea acel tip de caine se indeparta mult de tipul de caine descris in standard. Se subintelege ca fratii Martin nu puteau duce lucrurile atat de departe doar prin forte proprii. Dar tinand cont de influenta lor considerabila la acea vreme, mai nimic nu se intampla fara ei si aportul lor. Influenta lor asupra conducerii clubului este incontestabila. Influenta lui Canto von Arminius (W. Martin), un caine cu temperament si caracter slab si cea a lui Quanto v.d. Wienerau (H. Martin) era laudata foarte mult ca fiind, scuzati expresia, artificialul (a se citi “modernul”) Ciobanesc German. Calitatile de lucru abia daca erau mentionate in discutii. Canisele din Viernheim erau mentionate in gluma ca fiind crescatorii fabricante de frumusete. Unii chiar au avut curajul sa spuna ca ei (fratii Martin) au cauzat rani grave rasei. Puteti citi raportul original al lui Walter Hoffmann. Sunt total de acord cu cele mentionate in acel raport. Standardul pe care ei l-au indicat pentru Ciobanescul German creat de ei avea la baza o gandire limitata. Ego-ul, reputatia si profitul financiar au dominat, mai ales cand tarile asiatice au intrat in imagine. Abilitatile si trasaturile de lucru au fost reduse la un minim ce parea a fi acceptabil. In acea perioada am vazut caini obtinand examenul de SchH in moduri pe care prefer sa le uit cat ai repede. Dar la vremea respectiva asta era deja o realitate. Acesta era un pas periculos, pentru ca sansele ca cineva sa taie prin gheata subtire pe care altcineva patineaza, deveneau foarte mari (asa cum am tot observat inca de atunci). Dar toata lumea s-a luat dupa S.V. (mai exact Arminius si Wienerau) pentru ca te conformai regulilor impuse de ei, daca nu vroiai sa fi inlaturat. Chiar si bordurile de conducere din alte tari (Olanda, Belgia etc) au dus in instanta diferiti crescatori. Se poate spune ca la vremea respectiva, cel putin in Germania, pentru unii fani ai rasei, acesta era drumul cel bun de parcurs pt promovarea unor caini mai buni de lucru. Era un rau necesar daca cineva dorea sa conserve abilitatile de lucru a Ciobanescului German. Politia, Armata si lucratorii vamali nu putea gasi un numar bun de Ciobanesti Germani apti pentru lucru. Oamenii incepusera sa se sature de acest fenomen, iar eu am fost martor la acest proces.
       Alfred Hann, canisa Busecker Schloss, a fost foarte clar. El mi-a spus: “Koos, daca vrei sa imbunatatesti Ciobanescul German, si stiu ca asta e scopul tau, atunci tine cont de un lucru pentru viitor. Se poate imbunatati anatomia Ciobanescului German in doar cateva generatii. Dar pentru imbunatatirea temperamentului, a caracterului, precum si calitatile de lucru necesare, e nevoie de mult mai mult timp. Masculi buni vor fi intotdeauna, deci concentreaza-te pe calitatea catelelor de reproducere din canisa ta.” In opinia mea, asta e adevarul pur, spus de un crescator si arbitru foarte experimentat.
 


Traducere si adaptare: Canisa Zimbris
Articol tradus si postat cu acordul Dnului Koos Hassing

   sus

<< articolul precedent   |    articolul urmator  >>

© 2014 Canisa Zimbris