Normal mi s-ar parea ca si parintii sa-si invete copiii ca nu te duci strigand si tipand spre un caine, indiferent ca este iubitor de copii sau nu!
Asta cred ca este o regula de aur, pe care parintii mei m-au invatat de mica. Intotdeauna sa ma apropiu calma si sa dau timp cainelui sa ma "studieze".
Nici Tara nu este mare iubitoare de copii, chiar deloc. Dar au fost cazuri in care am intalnit copii foarte draguti si bine crescuti, cu care Tara s-a inteles,i-a lasat sa o mangaie, ba chiar a parut putin incantata. Dar cazurile de care mentionez eu au fost prea, prea putine, comparativ cu cele doua extreme pe care le-am intalnit si mai des, anume: copilul ori nu are nici cel mai mic respect/teama de caini, ori se teme de ei ingrozitor.
Am patit sa vina un copil in fuga de la o distanta de vreo 10 m spre Tara,foarte entuziasmat, tipand si vrand sa mangaie cainele! De asemenea, am intalnit si caz de copil care pur si simplu isteriza, altfel nu am cum sa descriu manifestarile respective - tragea de mama lui pentru a trece pe partea cealalta a strazii la vederea mea si a cainelui, desi Tara mergea la pas si avea si botnita.
Aici cred ca este vina parintilor, insa, de asemenea este si datoria lor sa-si invete copiii corect cum sa se poarte in jurul animalelor - din pacate prea putini iau in serios acest aspect!