Se afirma ca la inceput toti cainii au fost folositi pentru paza si aparare si ca dintre acestia s-a diferentiat cainele de politie, care anterior a insotit paznicii de noapte.
Textele de lege din vechiul drept german atesta, de asemenea, nu numai consideratia care se acorda acestor caini cu calitati exceptionale, dar si modul de urmarire si prindere a raufacatorilor, precizand despre cainii de urmarire ca : .
Dresajul cainilor de paza, aparare si urmarire era cunoscut de germani inaintea anului 1473, dar in aceeasi vreme se pare ca si englezii cunosteau bine cainele de politie, intrucat se presupune ca manualul de dresaj editat de germani la 1560, este intocmit dupa un model englez.
De retinut ca se implinesc aproape 100 de ani de cand s-au incercat primele tatonari de folosire a cainelui in politie, bazate pe exceptionalele sale calitati privind mirosul, auzul, vigilenta, mobilitatea, supletea, docilitate, unite cu un curaj fara de margini, fidelitate, atasament si abnegatie pana la sacrificiu, ce fac din el un neintrecut instrument al organelor de asigurare a ordinii publice.
Folosirea cainelui de catre organele de ordine are in vedere urmarirea si prinderea hotilor, descoperirea persoanelor disparate, a cadavrelor ascunse sau ingropate, escortare, aparare.
Randamentul ridicat al acestor caini este urmarea unei selectii riguroase si a unui dresaj de calitate superioara, efectuate in mod sistematic.
Meritul de a-I fi introdus pentru prima data in serviciul politiei (de unde si-au capatat si numele de caini politisti) revine francezilor. D.Salloue a dresat primul caine din serviciul de politie al Frantei, cu numele de Leni, autorul arestarii a doi braconieri pescari, urmariti in mijlocul Mosellei si imobilizati intr-un coridor al unei case din marginea orasului.
Mai tarziu, dupa 1890, au inceput sa foloseasa calitatile lor in acest serviciu belgienii si germanii, urmati de italieni, englezi, elvetieni si austrieci, precum si multi altii. Rezultatele obtinute cu acesti caini au fost de-a dreptul uimitoare, in toate revistele de specialitate se recunostea importanta lor antiinfractionala.
In Romania, pana la Primul Razboi Mondial nu au fost preocupari privind folosirea acestor caini in politie, ci numai in serviciul armatei insa si aici fara rezultate spectaculoase, atat din cauza lipsei unor specialisti pentru a-i dresa cat si a existentei unui material biologic lipsit de valoare.
Dat fiind faptul ca dupa Primul Razboi Mondial criminalitatea a inregistrat in intreaga lume o crestere ingrijoratoare, a sporit si mai mult valoarea acestor caini, ceea ce a determinat ca toate tarile din Europa, inclusiv Jandarmeria din Romania, sa-si procrue si sa foloseasca cu success acest exceptional animal.
In serviciul armatelor germane si franceze din Primul Razboi Mondial au fost folositi numerosi caini din rasa Ciobanesc German, care realmente au contribuit la obtinerea unor victorii in lupte, asa cum a fost batalia de la 15 iulie 1918, repurtata de armatele franceze, unde au fost apreciati in mod deosebit cainii de legatura, carora le-au fost aduse elogii in ziarele vremii, care s-au incheiat cu cuvinte mari, precum: